Copacul Vieții / Arborele Vieții / Pomul Vieții – Origine, Semnificație, Beneficii

În toate civilizațiile lumii, arborelui îi sunt atribuite simboluri fundamentale: copacul vieții, pomul cunoașterii, copacul axă a lumii, arborele revelator al misterelor vieții, arborele de naștere, arborele vieții, copacul de nuntă, arborii-totem, arborele fertilizator, pomul de Crăciun, arborele genealogic, etc.

Trăim într-un univers fractalic, holografic, unde totul este interconectat. Un simbol reprezentativ al acestei afirmații sunt maiestuoșii arbori de pe această frumoasă planetă pe care trăim.

Trunchiul acestora poate fi asociat cu o axă, un tub, un canal, o coloană ce unește energiile celeste și cele telurice. Iar nervurile frunzelor, ramurile și rădăcinile reprezintă fragmente care conțin o copie miniaturală a întregului copac, nu identice, dar similare. Copacii, reprezentanți de seamă ai regnului vegetal, sunt maeștri ai alchimiei, transformând prin procesul de fotosinteză dioxidul de carbon în prețiosul oxigen de care are nevoie regnul animal pentru a supraviețui.

Copacul VieȚii
^{_{semnificaȚie Și simbolisticĂ}}

---

Simbolul Pomul Vieții reprezintă un plan al ființei umane și este o reflectare a ceea ce se întâmplă în interior. Precum alegem să hrănim natura noastră interioară, așa vom sădi „semințele” unui viitor mai bun pentru noi înșine și lumea în care trăim, acționând cu iubire, înțelepciune, respect, compasiune, încredere, armonie, echilibru, entuziasm, veselie.

Copacul Vieții – simbol cu puternice implicații spirituale care exprimă armonia dintre Divin și lumesc, dintre Cer și Pământ, dintre Creator și Creație. Este simbolul care exprimă cel mai bine sintagma „precum în cer așa și pe pământ”.

Simbol al vieții în continuă evoluție, în ascensiune spre cer, Arborele Vieții înlesnește comuniunea între cele trei niveluri ale cosmosului: cel subteran, prin rădăcini; suprafața pământului, prin trunchi și crengile de jos; înaltul, prin ramurile dinspre vârf.

Avându-și rădăcinile înfipte în pământ și crengile înălțate spre cer, arborele este socotit ca un simbol al raporturilor ce se stabilesc între pământ și cer. În acest sens, el are caracterul unui centru de armonizare și echilibru. Mai mult decât atât, acest arbore central care, prin prezența și puterea lui, acoperă întreg domeniul gândirii de la cosmos până la om, de la Dumnezeu (creator) la om (creație) . Copacul exprimă perfect relația dintre noi și tărâmul ceresc. În plus, este o hartă de conștiință care înlesnește apropierea de Dumnezeu .

Copacul Vieții ne învață cum să fim în relații de iubire cu sine, alții și Divinul, cum să ne echilibrăm emoțiile și să trecem de la reactivitate într-o stare de atenție, cum să ne liniștim mintea hiperactivă și să ne deschidem gradul de conștientizare și sentimente de bucurie extinsă.

Acest simbol sacru, “Copacul Vieții” este o hartă sacră a peisajului interior pentru a ne ghida prin evoluțiile și transformările necesare astfel încât să ne putem reconecta cu sursa vieții. Dar, mai întâi de toate, este un plan a ființei umane, este o reflectare a ceea ce se întâmplă în interior. Pentru că ceea ce este în interior este și în exterior, ceea ce simțim în interior emanăm în exterior, ceea ce dorim în interior se materializează la exterior. Cum alegem să alimentam natura noastră interioară vom sădi „semințele” unui viitor mai bun pentru noi înșine și lumea noastră acționând cu un bun echilibru, cu dragoste, hotărâre și compasiune.

Copacul VieȚii și Geometria Fractală

Matematica ce stă la baza fractalilor a apărut în secolul XVII, iar termenul de fractal a fost introdus de către matematicianul Benoit Mandelbrot în anul 1975 și reprezintă ”o figură geometrică fragmentată sau frântă care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin aproximativ) o copie miniaturală a întregului”.

În natură întâlnim forme geometrice complexe asemănătoare cu ramificațiile rădăcinilor sau coroanei de la Arborele Vieții:

• Fulgerele prezintă ramificații similare cu rădăcinile și crengile copacilor.
• Pe hărți putem observa modul în care apele curgătoare se ramifică în fluvii, râuri, pârâuri.
• Întregul sistem circulator din corpul uman seamănă cu trunchiurile, crengile, ramurile, rădăcinile pomilor, având rolul de a transporta oxigen, informații, substanțe hrănitoare în țesuturi, exact ca și la arbori.
• Neuronii au astfel de forme similare cu cele de la pomul vieții și din acest motiv psihologii folosesc testul copacului. Astfel, copacii desenați de subiecți spun foarte multe despre personalitatea și starea lor psihică.

Oare și pădurea funcționează ca și sistemul nervos uman?

Prof. Univ. Dr. Mărioara Godeanu, membră a secţiei de biologie a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din Româ­nia, a con­dus multă vreme Laboratorul de Biosenzori şi pe cel de Fenomene Energo-Informa­ţionale în Ecosisteme la Centrul de Cercetări pentru Tehnologii Ecologice. Dânsa a descoperit că, la fel ca și neuronii, copacii comunică între ei prin terminațiile rădăcinilor, existând semnale care se transmit de la un copac la altul așa cum se transmite influxul nervos de la un neuron la altul.

Arborele VieȚii
^{_{„Precum sus așa și jos, precum în interior așa și în exterior, PRECUM ÎN CER AȘA ȘI PE PĂMÂNT”}}

---

Simbolul Arborele Vieții are asocieri și în tradiția budistă, hindusă și taoistă: sistemul energetic uman cu tubul pranic, meridianele energetice, cele șapte chakre. Corpul energetic subtil conține multe canale energetice minuscule prin care primim lumină spirituală din cele mai înalte dimensiuni ale cosmosului, ale creației divine.

Prima chakră mai este cunoscută și sub denumirea de chakra rădăcină, iar a șaptea mai poartă numele de chakra coroană, chakra inimii fiind mediatorul dintre lumile spiritului (chakrele superioare) și cele ale materiei (chakrele inferioare).

Pentru Copacul Vieții, o semnificație deosebită găsim și în șamanism. Mircea Eliade în lucrările sale despre istoriile religiilor, ne amintește că șamanismul cuprinde filosofii foarte vechi despre viață și spirit. Pomul Vieții în șamanism are următoarea semnificație:

1. Rădăcinile sunt lumea de jos, cunoscută ca tărâmul spiritelor naturii, plantelor aliate, animalelor totem, cu alte cuvinte reprezintă mintea subconștientă.
2. Trunchiul este lumea de mijloc, care se referă la viața cotidiană sau mintea conștientă.
3. Coroana este lumea de sus, care reprezintă spiritele celeste, ghizii spirituali, divinitatea, lumea ce este echivalentul pentru mintea supraconștientă.

Din simbolistica atribuită Arborelui Vieții, putem observa că cele trei componente (rădăcini, trunchi, coroana) împreună mai pot fi considerate și ca un simbol al trinității.

Referitor la “universul holofractografic” menționat la începutul articolului, fizicanul Nassim Haramein a întreprins numeroase cercetări pe care le-a prezentat în diverse filme documentare. Acesta a pus bazele teoriei hiperdimensionale unificate a materiei și energiei.

“Codurile fractalice conțin legile creației și cu cât înțelegem aceste legi, cu atât mai mult putem aplica armonia care apare în natură ca pe o forță mult mai puternică în viețile noastre. Există adevăr și puritate în lucrurile naturale, iar contactul nostru cu acestea ne hrănește sufletul și ne ilumineaiză mintea.”

„ Durerea vă pregătește pentru bucurie. Aceasta mătură cu putere totul, afară din casa voastră, pentru ca o nouă bucurie să aibă loc să intre. Ea scutură frunzele galbene de pe ramura inimii voastre, pentru ca, în locul lor, să poată crește frunze noi, verzi. Ea scoate rădăcinile putrede, pentru ca noi rădăcini, ascunse dedesubt, să aibă loc să se dezvolte. Oricare ar fi durerea ce vibrează din inima voastră, lucruri mult mai bune îi vor lua locul.” (Rumi)

Purtarea unui pandantiv Arborele Vieții, a unei brățări sau a unor cercei realizați cu simbolul arborelui sacru, vă va reaminti de puterea ce o dețineți în interiorul vostru. Ceea ce, bineînțeles, presupune responsabilitate.

O bijuterie cu Arborele Vieții va fi ca un fel de hartă sacră a peisajului interior, energetic al fiecaruia, pentru a va ghida prin transformările necesare evoluției.