Simbolul Infinit (provenit din latinul infinitas care înseamnă nemărginit) se referă la mai multe concepte distincte, de obicei legate de ideea de „fără sfârșit” sau „mai mare decât cel mai mare lucru la care te poți gândi”. În filozofie, infinitul se referă la spațiu și timp, precum în prima antinomie a lui Kant. Atât în teologie cât și în filozofie, infinitul apare în concepte precum „absolut”, „Dumnezeu” sau „Paradoxurile lui Zenon”.
În numerologie, cifra 8 este una dintre cele mai de succes cifre. Aceasta cifră este asociată cu simbolul infinitului. Acest simbol arată adevărata putere a acestui numar – infinitul și abilitatea de a merge mai departe, la nesfârșit. Cele două cercuri ale cifrei 8 amintesc de legătura dintre cer și pământ, dintre Creator și creație. Acțiunea infinitului în realitatea noastră poate fi observată prin raportul cauză-efect. Cauzalitatea este o lege a universului care se aplică oriunde. Potrivit filozofiei cauzalității, raportul dintre acțiune-reacțiune se manifestă la infinit. Întrebarea “cine a fost primul, oul sau găina?” are un singur răspuns, nimic nu poate exista separat, totul este interconectat, prin cauzalitate.
De-a lungul timpului, în diverse culturi, simbolul infinit a fost utilizat pentru a reprezenta diferite concepte și idei. În India și Tibetul antic, infinitul însemna perfecțiune, echilibrul, armonia dintre feminin și masculin. Simbolul infinitului a fost reprezentat de-a lungul timpului sub diverse forme: două triunghiuri cu vârfurile conectate, un șarpe care își mușcă coada (oroborusul), roata vieții/norocului cu 8 spițe sau o buclă sub forma cifrei opt.
Din punct de vedere biologic, o asemănare cu simbolul infinit o putem vedea la cele două catene spiralate ale ADN-ului. De asemenea, numărul celor 64 de codoni ai codului genetic reprezintă cifra 8 la puterea a doua.
Filozofia infinitului este pentru multe minți o provocare greu de pătruns.
Filozofia din simbolul infinit
semnificaȚie Și simbolisticĂ
Dorim iîn cele ce urmează să explicăm regresul/progresul infinit, cunoaștere care ne transformă conștiința și odată cu ea, viața. Putem înțelege aceste două concepte concludente din simbolul infinit, doar încadrându-le în limitele aplicabilității, pe care noi o putem înțelege, asupra realității noastre. Unii dintre noi nu sunt încă conștienți de prezența infinitului în realitate. Progresul sau regresul infinitului poate fi comparat cu o buclă, cu cicluri, pentru ca relația dintre natură-realitate-existență folosește ciclurile pentru a se reprezenta într-o aproape repetiție infinită.
Oroborusul, infinitatea raportului cauză-efect, ne punctează simbolul infinit cu o simbolistică a ciclurilor repetitive, a buclelor infinite din manifestarea realității. Realitatea ne oferă un exemplu al progresului și regresului infinitului, un pom crescut din sămânța (progresul) care ajunge să compună o sămânța (regresul). Acest pom emblematic îl putem observa manifestându-se în cicluri, bucle temporale, și care tinde spre infinit la nivel conceptual. Pomul primordial își poate încheia ciclul, dar raportul cauză-efect îi oferă o existență infinită, atât timp cât universul respectă progresul și regresul infinit.
Cauzalitatea poate fi un ciclu infinit între trecut și viitor, în ciuda faptului că acest concept este necuprins în mai toate aspectele cunoscute despre cum funcționează realitatea noastră. Recursivitatea, buclele și ciclurile nu doar că pot fi demonstrate în cauzalitatea însăși, ci ele pot fi observate și în programarea de pe computer. Programarea funcționează după condiții cauzale și logică, astfel se poate crea o buclă infinită cam așa: Dacă există XY, atunci X=XY și Y=XY, deci cine este XY. Această buclă poate fi logic cuprinsă de filozofia raportului masculin-feminin, yin-yang. Potrivit culturilor orientale, există o logică coerentă în acest raport infinit!
Regresul infinit sau progresul infinit, cauzalitatea direcționată înainte sau înapoi, sunt posibile!
“Lasă că se întoarce roata vieții” – Este o afirmație regăsită și în zilele noastre, transferată din negura timpului, și care conține aspecte concrete despre simbolul infinit (roata cu 8 spițe). Infinitatea se manifestă ciclic, și din acest motiv spiritul uman a observat că nici o faptă nu rămâne fără răsplată. Nicio acțiune nu rămâne fără reacțiune! Acesta este raportul roții vieții, adică simbolul infinit descris sub altă formă.
Timpul infinit / bucla infinitĂ
Regresul/progresul infinit poate exista doar acolo unde există timpul, pentru că, cauzalitatea este în timp. Fără timp înseamnă fără cauzalitate, cel puțin așa operează universul acesta, pentru cauzalitate este necesar ca un lucru să fie urmat de alt lucru, deci timpul este un predecesor al cauzalității.
Cauzalitatea este reprezentată de raportul primordial 1:1, cauză:efect pentru univers, “singularitatea” fiind cauzalitatea însăși, când concludem înțelegerea ca raportul 1:1=1 ca și capacitatea de generare a buclei infinte.
Simbolul infinit regăsește acel concept în iconografia simbolică a optului culcat. O buclă este cauza, cealaltă efectul.
Dumnezeu/Creatorul reVELAT de simbolul Infinit
Ceea ce vă recomandăm ca și accepțiune este ideea că noi toți suntem interconectați. Cauzalitatea noastră este implicată într-un agregat care crează realitatea noastră, lumea oamenilor, nu universul obiectiv. Acest lanț al cauzalităților acțiunilor oamenilor poate fi oglindită într-o înțelegere a credinței imaginare în “Dumnezeu” ca fiind forța cauzală supremă.
Dacă privim simbolul infinit din prisma traseului acțiunilor noastre și aplicăm legea “precum sus așa și jos” observăm că lucrurile funcționează conceptual precum noi putem observa că elementele realității se manifestă. În timp ce Dumnezeu prin actul lui probabil a generat Big-bang-ul și a creat universul, noi suntem aici pe pământ creatori/generatori ai propriului nostru univers cauzal. Nu putem nega acest aspect, iar acest lucru atrage afirmația că, conceptul divinității provine din conștiință, nu din existența în realitate:
“Divinitatea nu este un concept din start pentru că nu însumează nici o particularitate. Comparativ cu un concept real, în realitatea noastră nu există nimic asupra căruia cineva se poate referi și spune: Aceasta este Divinitatea.”
Orice, ca parte din realitate, ca parte din noi, poate fi demonstrat și noi am demonstrat-o. Divinitatea ca și credință este ireală, non-existențială, dacă presupunem că este în afara existenței noastre și nu subordonată oricărei legi pe care noi o recunoaștem ca fiind parte din “Realitate”. Dacă “Absolutul” imaginat este în interiorul existenței noastre, atunci se supune legilor dobândite ale cunoașterii noastre, și nu poate să anuleze legi ale existenței pe care noi le recunoaștem, precum cauzalitatea și logica.
În acest sens, filozofia divinității este înțeleasă mai profund prin concepte precum: șarpele care își mușcă coada, nimic nu se pierde totul se transformă, precum sus așa și jos.
Transpunem filozofia simbolului infinit în bijuterii, pentru a marca o simbolistică a existenței noastre în acest univers supus unor legi ce depășesc conceptele acceptate acum de majoritatea dogmaticilor. Simbolul infinit ascunde profunde legături între ceea ce există și ceea ce nu există, ceea ce a fost și ceea ce va fi, centrul transformării fiind clipa prezentă, trecerea de la cauză la efect, forța care ne păstrează universul așa cum îl cunoaștem și cum îl observăm!
Simbolul infinit vine să ne amintească că viața și moartea sunt stadii ale existenței noastre în univers, iar materia se va supune transmutării și va fi transformată. La fel se va întâmpla și pe alte planuri, ființa umană fiind mai mult decât un simplu conglomerat organic, un micro-univers biologic, ea fiind patronată de forțe și legi ce omenirea încă nu le aprofundează unanim!
