Cu ce vine Noaptea Sfântului Andrei (29-30 Noiembrie)?

Sfântul Andrei, Apostolul, s-a născut în orașul galilean Betsaide din nordul Țării Sfinte. „Andrei” este un nume cu origine grecească și înseamnă „bărbat, masculin”. Ziua Sfântului Andrei este ziua națională oficială a Scoției (30 noiembrie). Este sărbătoare națională în România din 2015. Sfântul apostol Andrei este patronul spiritual al Ciprului, Scoției, Greciei (a orașului Patras), României, Rusiei, Ucrainei, Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, Insulei San Andres (Columbia), Saint Andrew (Barbados) și Tenerife (Spania).

Despre Sfântul apostol Andrei „Cel Dintâi Chemat”

Când Ioan Botezătorul a început să predice pe malurile Iordanului, Andrei l-a urmat împreună cu Ioan, fiul lui Zebedeu. În vremea aceea, Domnul nostru Iisus Hristos a venit la Ioan Botezătorul la apa Iordanului pentru a fi botezat. Ioan a spus arătând spre Domnul: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”. Auzindu-l spunând asta, Andrei și Ioan L-au urmat pe Iisus. Chiar în ziua aceea, Andrei apostolul s-a dus la fratele său Simon Petru și i-a spus: „Am găsit pe Mesia”. În acest fel, Petru s-a alăturat ucenicilor lui Hristos.

Cu toate acestea, a durat ceva timp pentru ca Apostolii să-și dedice viața serviciului apostolic. Din Evanghelie știm că frații Andrei și Simon Petru, precum și frații Ioan și Iacov, au trebuit ceva timp să se întoarcă la familii și să revină la munca lor de zi cu zi – pescuitul. Câteva luni mai târziu, Domnul trecând pe malul Mării Galileii i-a văzut și le-a spus: „Veniți după Mine și vă voi face să fiți pescari de oameni”. Abia atunci au lăsat bărci și plase ca să fie mereu prezenți ca ucenici ai lui Hristos.

Apostolul Andrei, care l-a urmat pe Domnul înaintea celorlalți apostoli, a fost supranumit „cel dintâi chemat” (grec. Protókletos). El a rămas cu Hristos toată viața Sa pământească. După Învierea Mântuitorului, Andrei Apostolul împreună cu ceilalți ucenici, a fost cinstit cu întâlniri cu El și a fost prezent la muntele Măslinilor când Domnul S-a înălțat la ceruri după ce le-a dat binecuvântarea Sa.

Evanghelizarea sfântului apostol Andrei în jurul mării Negre

După Pogorârea Duhului Sfânt, apostolii au tras la sorți în ce țară ar trebui să meargă fiecare pentru evanghelizare. Sfântul Andrei a primit țări de-a lungul țărmului Mării Negre, partea de nord a Balcanilor și Sciția, adică țara unde mai târziu a apărut Rusia.

Potrivit legendei, apostolul Andrei a predicat în Crimeea, apoi a mers spre nord în susul râului Nipru și a ajuns până la locul unde a apărut ulterior Kievul.

Credeți-mă – le-a spus apostolul discipolilor săi – că harul lui Dumnezeu va străluci peste aceste dealuri: aici se va ridica o cetate mare, Domnul va lumina acest pământ prin Sfântul Său botez și va ridica aici multe de biserici”

Apostolul a binecuvântat Dealurile Kievului și a ridicat o cruce pe unul dintre ele. Apoi a mers mai departe în susul Niprului și a ajuns în așezările slavilor, unde fusese deja Novgorod. De aici, prin ținuturile Varangie, a trecut la Roma și s-a întors în Tracia unde a fondat Biserica Creștină într-o mică așezare numită Bizanț, viitorul puternic Constantinopol. După numele lui Andrei, Apostolul, Biserica Constantinopolului este înrudită cu fiica ei – Biserica Ortodoxă Rusă.

La întoarcerea în Grecia, Sf. Andrei s-a oprit la Patras (Patrae) situat în apropierea Golfului Corint (Lepanto). Aici, cu atingerea mâinilor sale a vindecat mulți oameni, inclusiv nobilul Maximilla care și-a pus credința în Hristos din toată inima și a devenit urmașul apostolului. De îndată ce mulți dintre cei din Patrae și-au pus credința în Hristos, proconsulul Aegeates a fost cuprins de ură față de Andrei, apostolul, și l-a condamnat la răstignire. Apostolul nu s-a temut deloc cu sentința, iar într-o predică inspirată a dezvăluit audienței puterea spirituală și sensul patimii lui Hristos.

Proconsul Aegeates nu a crezut cuvintele apostolului și a numit doctrina lui frenetică. Apoi a poruncit să nu-l răstignească, ci să-l lege pe Apostol de o cruce în formă de X, ca să îndure mai mult și să sufere mai mult. Pe lângă faptul că trupul Apostolului era legat cu capul în jos, încât nu vedea nici pământul, nici călăii săi, ci doar cerul pe care l-a slăvit ca cerul în care avea să-l întâlnească pe Domnul său. Sentința nedreaptă a lui Aegeates Егеата a stârnit indignare în rândul oamenilor, dar a rămas totuși în vigoare.

Agățat de cruce Andrei, Apostolul a ținut să se roage. Înainte ca sufletul și trupul să se despartă, o lumină cerească l-a luminat deodată și, în strălucirea ei, Andrei a trecut în Împărăția veșnică a lui Dumnezeu. Moartea unui martir, Sfântul Andrei „cel dintâi chemat” apostol, a avut loc în jurul anului 62 d.Hr.

Ortodoxia a venit în Rusia din Imperiul Bizantin, ai căror episcopi au urmat învățăturie Sfântului Apostol Andrei. De aceea Biserica Ortodoxă Rusă se consideră și ea succesorul său, iar memoria Sfântului Apostol Andrei, „Cel dintâi chemat” din Rusia pre-revoluționară a fost venerată într-o manieră atât de impunătoare. În cinstea lui Sf. Apostol Andrei, împăratul Petru I a instituit primul și cel mai înalt ordin, și numai înalții oficiali ai statului au fost decorați cu acesta. De pe vremea împăratului Petru, steagul marin rusesc a fost steagul Sfântului Andrei: cruce albastră în formă de X pe fundal alb. Sub protecția sa, rușii au câștigat multe victorii glorioase.

Tradiții și obiceiuri de Sf. Andrei (29-30 noiembrie) mai puțin cunoscute (Dacice)

La noi, Sf. Ap. Andrei este comemorat pe 30 noiembrie, precum și în majoritatrea țărilor creștine, potrivit calendarului Gregorian. Dar la noi există câteva tradiții precreștine legate de Ziua Sfântului Andrei, unele dintre ele având originea în sărbătorile romane ale zeului Saturn, cea mai faimoasă Saturnalia (actualul Anul Nou). Anul Nou dacic avea loc între 14 noiembrie și 7 decembrie. Acesta a fost considerat intervalul în care timpul și-a început cursul.

Unul dintre elementele specifice care proveneau din sărbătorile romane și tracice vizau lupii. În această noapte, se considera că lupii au voie să mănânce toate animalele pe care le doresc. Se spunea că pot vorbi și ei, dar oricine îi aude va muri curând.

În trecut, de Sfântul Andrei, mămicile mergeau în grădină și culegeau ramuri de copaci, în special din măr, păr și cireș, dar și ramuri de trandafiri. Ele faceau o grămadă de ramuri pentru fiecare membru al familiei. Cel al cărui buchet înflorea până în ziua de Anul Nou se considera că era norocos și sănătos anul viitor.

Cea mai cunoscută tradiție legată de această noapte se referă la căsătorie și visele premonitorii. Fetele singure care doreau să își afle viitorul soț, aveau să pună sub pernă o crenguță sau o ramură de busuioc. Dacă cineva le fura plantele în vis, însemna că fata se va căsători în curând.

De asemenea, un alt ritual păgân din perioada aceasta era să se planteze grâu într-un vas și udându-l până în ziua de Anul Nou, aflai cum îți era noul an. Cu cât grâul arată mai frumos în ziua aceea, cu atât era mai bine anul care urma pentru familia din casa aceea.

Activități mistice din noaptea de Sfântul Andrei

În mitologia românească, usturoiul este considerat o plantă cu puteri tămăduitoare și protectoare. Se crede că usturoiul are capacitatea de a alunga spiritele rele, inclusiv strigoii.

Există mai multe explicații pentru această legătură între usturoi și strigoi. Una dintre explicații este că usturoiul are un miros puternic și neplăcut care îi deranjează pe strigoi. O altă explicație este că usturoiul are proprietăți antibacteriene și antivirale, care ar putea ajuta la protejarea oamenilor de spiritele rele.

În noaptea spre Sfântul Andrei, 29 noiembrie, se spune că strigoii ies din morminte și se plimbă pe Pământ. Pentru a se proteja de strigoi, oamenii obișnuiau să pună usturoi în jurul casei, la ușă, la fereastră, în pat și în alte locuri unde credeau că strigoii s-ar putea ascunde. De asemenea, se spune că usturoiul poate fi folosit pentru a vindeca bolile cauzate de strigoi, cum ar fi bolile de piele sau durerile de cap.

Iată câteva exemple de tradiții și obiceiuri românești care implică usturoiul în legătură cu strigoii:

• În unele zone din România, se obișnuiește să se pună o căpățână de usturoi sub pernă în noaptea de Sfântul Andrei, pentru a alunga strigoii și a avea vise bune.
• În alte zone, se obișnuiește să se pună usturoi în jurul gardului casei, pentru a proteja casa de strigoi.
• În unele sate, se obișnuiește să se pună usturoi în mâncare, pentru a proteja oamenii de bolile cauzate de strigoi.

În prezent, tradițiile și obiceiurile legate de usturoi și strigoi sunt mai puțin răspândite decât în trecut. Cu toate acestea, ele încă mai sunt practicate de unele persoane, mai ales în zonele rurale din România.

Alte activități mistice specifice nopții de 29-30 noiembrie

În noaptea de Sfântul Andrei, 29 noiembrie, se spune că se deschide vălul dintre lumea celor vii și lumea celor morți. Această perioadă este considerată a fi una magică, în care se pot întâmpla lucruri neașteptate. În unele zone din România, se obișnuia să se desfășoare o serie de activități mistice, cu scopul de a afla viitorul, de a se proteja de spiritele rele sau de a atrage iubirea mult dorită.

Iată câteva exemple de astfel de activități specifice nopții de Sfântul Andrei (29-30 noiembrie):

• Punerea grâului la încolțit. În noaptea de Sfântul Andrei, se obișnuia să se pună grâu la încolțit. Dacă grâul încolțea până la miezul nopții, se credea că persoana care l-a pus va avea un an bogat.
• Punerea busuiocului sub pernă. În noaptea de Sfântul Andrei, se obișnuia să se pună busuioc sub pernă. Se credea că busuiocul va aduce vise premonitorii.
• Punerea unei oglinzi în fereastră. În noaptea de Sfântul Andrei, se obișnuia să se pună o oglindă în fereastră. Se credea că în oglindă se vor putea vedea spiritele celor morți.
• Mersul la fântână. În noaptea de Sfântul Andrei, se obișnuia să se meargă la fântână. Se credea că dacă se aude o voce în fântână, persoana care a auzit vocea va avea noroc în dragoste.

Aceste activități mistice sunt legate de credința populară românească în spiritele rele, în puterea plantelor și în capacitatea oamenilor de a comunica cu lumea de dincolo. Deși în prezent ele sunt mai puțin răspândite decât în trecut, ele încă mai sunt practicate de unele persoane, mai ales în zonele rurale din România.

Iată câteva exemple de activități mistice mai specifice, care se obișnuiau să se desfășoare în unele zone din România:

• În Transilvania, se obișnuia să se pună o mătură în fața ușii, pentru a împiedica strigoii să intre în casă.
• În Bucovina, se obișnuia să se pună o oglindă în fața patului, pentru a vedea umbra persoanei care va muri în anul următor.
• În Moldova, se obișnuia să se gătească o mâncare specială, numită “mămăliga lui Andrei”, care se credea că avea puteri magice.

Aceste activități mistice sunt o expresie a credinţei populare româneşti în puterile magice ale naturii şi ale ritualurilor. Ele sunt o parte importantă a culturii româneşti şi a tradiţiilor româneşti.